Pe timpul verii, Mocanita pleaca in fiecare zi la ora 9.00 din statia CFF, aflata la aproximativ 3 km de statia CFR Viseu de Sus.
Banuind ca in 14 august ar putea fi destul de aglomerat, ne planificam sa ajungem din timp in statie, cam cu o ora inainte pentru a putea cumpara bilete si a prinde loc in tren. Plecam din Nasaud pe la 6:30 si odata ajunsi la fata locului avem o mare surpriza. In vecinatatea casei de bilete sunt cca 300 de oameni si e agitatie mare. Unii au deja bilete, dar trenul e plin. Altii, cei de la finalul cozii isi fac griji ca in scurt timp nu se vor mai vinde bilete. Toata lumea zumzaie. Sunt turisti veniti de peste tot. Unii vorbesc ruseste, altii italiana sau franceza.
In aceste conditii ne asezam si noi la coada cu speranta ca poate poate avem vreo sansa sa prindem bilete si, eventual un loc in celebrul tren.
Dupa cateva minute de asteptare, in care oscilam intre optimism si deznadejde, se intampla un miracol. Apar la finalul cozii 2 domni, tinand in mana 8 bilete. A fost suficienta intrebarea "Doreste cineva bilete? Avem 8 si ne-am razgandit in ultima clipa". Lumea derutata s-a adunat in jurul lor. Profitam de ocazie si cumparam si noi bilete. Cu zambetul pe fata pornim spre trenul tras pe peron, pe care il strabatem de la un capat la altul, ca sa aflam dezamagiti ca nu mai exista nici un loc liber. Cineva ne spune sa mergem la trenul numarul 2, aflat la cativa zeci de metri distanta, intr-o alta parte a statiei. Aici, aceeasi situatie.
Nu mai sunt locuri libere. Ni se indica un al treilea tren unde sa incercam. Suntem insa, intampinati cu o intrebare plina de ironie "Aveti bilete, dar aveti si locuri? Nu mai sunt locuri".
Cumva, printr-un alt miracol, gasim intr-un ultim vagon din al treilea tren un loc liber. Il ocupam. Aflam de la doamna de alaturi care a fost aici la ora 7 ca locurile in tren erau deja ocupate de unii care au fost si mai harnici decat ea, veniti probabil pe la ora 5 si ca lumea a lucrat in echipa. In timp ce unii s-au urcat direct in tren pentru a tine locurile ocupate, altii au stat la coada de bilete.
Se aude zvonul ca in ultima clipa cei din statie s-au decis sa mai formeze un al patrulea tren, care va avea doar 2 vagoane si o locomotiva Diesel, nu una cu aburi. Nimeni nu stie insa, unde anume se va forma, nici cand va pleca. Decidem sa nu dam cioara din mana pe vrabia de pe gard si ramanem la locul pe care l-am gasit atat de greu, decisi sa stam jos cu randul.
Cineva aduce vestea ca nu se mai vand bilete. Zumzaiala generala. Se pare ca trenurile vor pleca in ordinea formarii, la distanta de 20 de minute intre ele.
Candva dupa ora 9.40 ne urnim si noi din loc.
Mergem incet, cu vreo 15 km/h ("iuteala maxima"), o viteza tocmai buna sa admiram peisajul. E plin de case vechi, printre care si-au facut loc pensiuni colorate, de unde turistii ne fac cu mana.
Dupa vreo 10 minute ne oprim. Nu stim ce se intampla si toata lumea se uita mirata in jur. Un copil intreaba de ce ne-am oprit. I se raspunde ca ne-am oprit sa punem lemne. Pornim din nou la drum. In a doua statie apare in sfarsit si controlorul de bilete: o domnisoara care ne roaga sa-i permitem sa ne spuna cateva cuvinte. "Ne-am oprit pentru a alimenta cu apa. Vom sta in statie cam 10 minute. Locomotiva cu care mergem noi se numeste Mariuta si este cea mai veche din Romania. Are 101 ani si nu poate trage decat 4 vagoane, in timp ce celelalte locomotive cu aburi din Viseu de Sus pot trage 7 vagoane. In urmatoarea statie este si toaleta si vom face o pauza mai mare. Peste aproximativ o ora vom ajunge la statia Paltinul". Dupa ce ne ureaza calatorie placuta, ne cere biletele la verificat.
Calatoria este placuta si decidem ca a meritat drumul pana aici, plus ca am mai avut si noroc sa gasim bilete, si pe urma si un loc.
Dupa aproximativ 2 ore ajungem la statia Paltinul. Aici sunt aranjate mese si banci pentru picnic, e improvizat un mic bar unde se vand apa, sucuri, bere si se prajesc carnati. In statie sunt si celelalte trenuri, a caror locomotive fac manevre pentru a se pregati de intoarcere.
Drumul de intoarcere nu mai este la fel de interesant. Lumea nu mai sta pe coridor pentru a face poze. Nimeni nu mai filmeaza. Nimeni nu mai e curios de opririle trenului. Oamenii stau obositi si atipesc pe scaune, istoviti de agitatia cu coada de bilete si rezervarea locurilor in tren. In plus, tot fumul lasat in urma de Mariuta intra cu nesimtire pe fereastra.
Pe la ora 3.20 ajungem in statia Viseu de Sus. Ploua mocaneste si "gara" e pustie.
Dupa coborare vizitam cafeneaua/muzeu "Elefant" situata chiar langa ghiseul de bilete din gara. Numele aminteste de un localnic evreu pe numele sau Alexander Elefant, care s-a ocupat de prelucrarea lemnului si detinea o fabrica de cherestea până la exilarea sa din acest loc, în 1940.
La Manastirea Moisei
Pornim din nou la drum si ne indreptam spre casa. Ne hotaram sa oprim la Moisei, decisi sa vizitam manastirea care are hramul Adormirii Maicii Domnului.
Situata pe un platou insorit, deasupra satului Moisei, este a doua ca importanta din Tara Maramuresului, aflandu-se intre orasele Borsa la 10 km si Viseu de Sus la 12 km.
Drumul care urca din sat spre manastire este plin de vanzatori ambulanti care vand tot felul de lucruri, nimicuri ce n-au nici o legatura cu biserica sau sarbatoarea din urmatoarea zi.
Ansamblul cuprinde Biserica Mica, asezata pe o temelie de piatra, formata din altar, naos, pronaos si pridvor, respectand stilul baziliac.
Biserica Mare este in forma de cruce, luminata de ferestre mari, cu pictura in stil neobizantin, dar cuprinde si elemente specifice maramuresene.
Casa monahala cu paraclis, construite dupa 1933 este pentru savarsirea slujbelor specifice manastirii, mai ales in timpul iernii.
Altarul de vara construit din lemn masiv de stejar, cu cinci turnuri prevazute cu balconase serveste pentru efectuarea slujbelor la marile sarbatori, cand biserica devine neincapatoare.
Noua casa monahala este o constructie din lemn de brad, destinata chiliilor pentru monahi si are doua apartamente pentru episcop. In aceasta cladire este adapostita si bilioteca manastirii. Ajunsi la manastire suntem placut impresionati de grupurile de pelerini veniti de departe, care, imbracati in portul maramuresan si condusi de cate un preot inconjoara manastirea cantand pricesne cu Maica Domnului, dupa care intra pe rand in biserica. Curtea e plina de grupuri de oameni cu bagaje si paturi in cautarea unui loc pe iarba unde sa ramana peste noapte pana la liturghia de a doua zi. Altii isi cumpara scaunele de la un vanzator ambulant, iar undeva mai jos sunt amplasate si cateva corturi.
In cele cateva ore petrecute aici pelerinii sunt din ce in ce mai multi si inca mai continua sa vina, astfel ca drumul asfaltat care urca din sat spre manastire a fost facut sens unic de circulatie, iar la intoarcere suntem deviati pentru coborare pe un alt drum, neasfaltat, dar relativ bun, de altfel.
De aici avem ocazia sa vedem intregul sat si culmile care il inconjoara.
 |
| Mariuta |
Banuind ca in 14 august ar putea fi destul de aglomerat, ne planificam sa ajungem din timp in statie, cam cu o ora inainte pentru a putea cumpara bilete si a prinde loc in tren. Plecam din Nasaud pe la 6:30 si odata ajunsi la fata locului avem o mare surpriza. In vecinatatea casei de bilete sunt cca 300 de oameni si e agitatie mare. Unii au deja bilete, dar trenul e plin. Altii, cei de la finalul cozii isi fac griji ca in scurt timp nu se vor mai vinde bilete. Toata lumea zumzaie. Sunt turisti veniti de peste tot. Unii vorbesc ruseste, altii italiana sau franceza.
In aceste conditii ne asezam si noi la coada cu speranta ca poate poate avem vreo sansa sa prindem bilete si, eventual un loc in celebrul tren.
Dupa cateva minute de asteptare, in care oscilam intre optimism si deznadejde, se intampla un miracol. Apar la finalul cozii 2 domni, tinand in mana 8 bilete. A fost suficienta intrebarea "Doreste cineva bilete? Avem 8 si ne-am razgandit in ultima clipa". Lumea derutata s-a adunat in jurul lor. Profitam de ocazie si cumparam si noi bilete. Cu zambetul pe fata pornim spre trenul tras pe peron, pe care il strabatem de la un capat la altul, ca sa aflam dezamagiti ca nu mai exista nici un loc liber. Cineva ne spune sa mergem la trenul numarul 2, aflat la cativa zeci de metri distanta, intr-o alta parte a statiei. Aici, aceeasi situatie.
Nu mai sunt locuri libere. Ni se indica un al treilea tren unde sa incercam. Suntem insa, intampinati cu o intrebare plina de ironie "Aveti bilete, dar aveti si locuri? Nu mai sunt locuri".
Cumva, printr-un alt miracol, gasim intr-un ultim vagon din al treilea tren un loc liber. Il ocupam. Aflam de la doamna de alaturi care a fost aici la ora 7 ca locurile in tren erau deja ocupate de unii care au fost si mai harnici decat ea, veniti probabil pe la ora 5 si ca lumea a lucrat in echipa. In timp ce unii s-au urcat direct in tren pentru a tine locurile ocupate, altii au stat la coada de bilete.
Se aude zvonul ca in ultima clipa cei din statie s-au decis sa mai formeze un al patrulea tren, care va avea doar 2 vagoane si o locomotiva Diesel, nu una cu aburi. Nimeni nu stie insa, unde anume se va forma, nici cand va pleca. Decidem sa nu dam cioara din mana pe vrabia de pe gard si ramanem la locul pe care l-am gasit atat de greu, decisi sa stam jos cu randul.
Cineva aduce vestea ca nu se mai vand bilete. Zumzaiala generala. Se pare ca trenurile vor pleca in ordinea formarii, la distanta de 20 de minute intre ele.
Candva dupa ora 9.40 ne urnim si noi din loc.
 |
| Statia Paltin |
Dupa aproximativ 2 ore ajungem la statia Paltinul. Aici sunt aranjate mese si banci pentru picnic, e improvizat un mic bar unde se vand apa, sucuri, bere si se prajesc carnati. In statie sunt si celelalte trenuri, a caror locomotive fac manevre pentru a se pregati de intoarcere.
Dupa coborare vizitam cafeneaua/muzeu "Elefant" situata chiar langa ghiseul de bilete din gara. Numele aminteste de un localnic evreu pe numele sau Alexander Elefant, care s-a ocupat de prelucrarea lemnului si detinea o fabrica de cherestea până la exilarea sa din acest loc, în 1940.
La Manastirea Moisei
Pornim din nou la drum si ne indreptam spre casa. Ne hotaram sa oprim la Moisei, decisi sa vizitam manastirea care are hramul Adormirii Maicii Domnului.
Situata pe un platou insorit, deasupra satului Moisei, este a doua ca importanta din Tara Maramuresului, aflandu-se intre orasele Borsa la 10 km si Viseu de Sus la 12 km.
 |
| Manastirea Moisei |
Ansamblul cuprinde Biserica Mica, asezata pe o temelie de piatra, formata din altar, naos, pronaos si pridvor, respectand stilul baziliac.
Biserica Mare este in forma de cruce, luminata de ferestre mari, cu pictura in stil neobizantin, dar cuprinde si elemente specifice maramuresene.
 |
| Biserica Mica si Biserica Mare |
Altarul de vara construit din lemn masiv de stejar, cu cinci turnuri prevazute cu balconase serveste pentru efectuarea slujbelor la marile sarbatori, cand biserica devine neincapatoare.
 |
| Biserica Mare si Altarul de vara |
 |
| Biserica Mare |
 |
| Altarul de vara |
Un grup de femei se roaga impreuna cu glas soptit la crucile de lemn care inconjoara manastirea.
De aici avem ocazia sa vedem intregul sat si culmile care il inconjoara.
Informatii utile
MOCANITA - Site-ul oficial al Caii Ferate Forestiere Viseu de Sus - Valea Vaserului
 |
| Traseul mocanitei |
