Prima zi de toamna adevarata. Dupa zilele insorite de august, meteorologii vestesc in intreaga tara furtuni si vijelii cu precipitatii si descarcari electrice. Este ziua cand ne intoarcem de la mare, dupa un sejur de 7 zile petrecut in Eforie Nord.
Pana in Tg Mures avem de strabatut peste 550 km. Alegem varianta Constanta-Buzau-Intorsura Buzaului pentru a evita aglomeratia din Valea Prahovei.
Dupa de trecem de Buzau, suntem cu ochii-n patru pentru urmeaza un mic indicator pe partea dreapta, care ne indruma spre vulcani. Ideea de a vizita vulcanii noroiosi ne-a venit pe moment. Curiozitatea ne determina sa facem compromisul a 40 de km in plus.
Nu suntem singurii care s-au ratacit prin zona in aceasta zi ploioasa de toamna; in fata noastra mai sunt si alti turisti care se indreapta in acelasi loc si ne calauzesc.
Drumul ingust si plin de serpentine trece prin localitatile Berca si Scortoasa. Ne impresioneaza pozitiv ca e destul de bine intretinut si relativ fara gropi, cu exceptia unor mici portiuni, unde se afla adevarate cratere, si unde, niste copilasi sarmani cer cate un leu-doi de la turistii care se abat prin zona.
Dupa ce achitam o taxa simbolica de 5 RON, intram in rezervatia geologica numita Paclele Mari, care se afla la o altitudine de 322m, avand o suprafata de 22 ha.
Termenul de "vulcan noroios" defineste o eruptie lenta sau brusca de noroi, insotita de emanatii de gaze si chiar de petrol. Ei iau nastere datorita eruptiei gazelor naturale, a miscarilor seismice, sau a emanatiilor postvulcanice.
In Subcarpatii Buzaului, vulcanii noroiosi se datoreaza emanatiilor de gaze din zonele cutate si faliate, care aduc la suprafata noroi.
Ploile torentiale, despaduririle intense, alunecarile de teren profunde sau de suprafata si scurgerile de noroi dau zonei un aspect selenar.
Solul este gri, total diferit de cel cu care suntem noi obisnuiti. In unele portiuni este mai uscat si are fisuri largi de cativa centimetri buni si destul de adanci.
In alte locuri este umed: aici se scurge lenes o lava moale, cu o nuanta de gri inchis. Daca urmaresti firul de lava, observi ca ea provine dintr-o mica movilita de noroi, in al carui centru lava parca fierbe in clocote, emanand un miros slab de sulf.
Urcam pe o mica poteca printre zeci de movilite spre cea care domina zona, situata sus si oarecum central. Aceasta are o inaltime de peste 1m si un diametru dublu. Este un adevarat crater, cu margini din noroi uscat, adapostind in interior o masa de lava moale, care formeaza din timp in timp sfere ce cresc incet-incet in dimensiuni, dupa care se sparg, facand ca lava sa iasa din crater si sa se scurga la vale, lasand in aer mirosul de sulf.
Un domn este paznicul zonei. Ne interzice sa ne apropiem prea mult de marginile craterului si ne explica faptul ca iarna vulcanii sunt mult mai activi decat in aceasta perioada. Ne arata pe dealul din vecinatate zona Paclele Mici cu alti vulcani, unde, din pacate, nu avem acces.
